Consantin T. Ciubotaru

Constantin T. Ciubotaru

(Auto…) Prezentare || Referinţe Critice || Apariţii Editoriale || Contact

>>>Proză scurtă || >>>Teatru || >>>Umor

Profesor de literatura română, autor a patru cărţi şi patru copii. Azi pensionar profesionist.

Născut la 7 septembrie, 1938 în comuna Udeşti, judeţul Suceava. Absolvent al Facultăţii de Filologie din cadrul Unversităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi.

Colaborator la „Viaţa studenţească”, (Iaşi), „Colocvii”, „Examene”, „Teleormanul”, „Placebo”, „Singular”, „Sud”, Giurgiu,” „13 PLUS”, (Bacău), „Umbrela” şi Radio Cultural România.

Cofondator al publicaţiei roşiorene „Drum” şi a Asociaţiei Culturale „MILENIUL 3” din Roşiorii de Vede.

Înapoi la începutul paginii

Referinţe Critice:

„…cât har pedagogic trebuie să ai şi mai ales cât umor,ca să îndrepţi greşlile limbii şi în acelaşi timp să le culegi şi să le aduni într-o carte!”

Simona Lazăr

„Carte insolită în peisajul literar din Teleorman. Autorul are meritul nu numai de scriptor al unor perle emise de adolescenţi, ci şi acela de a le recondiţiona sau redimensiona unele expresii „tocite” ,imperfecte, unele informaţii filologice denaturate lustruindu-le cu migală până la statutul de sintagme originale, generând, pe alocuri, cascade de râs. În realizarea umorului autorul apelează la o gamă diversă de modalităţi: calamburul, confuzia dintre sensupropriu şi cel figurat – şi invers, elipsa, paronimia involuntară, contrastul între termeni, substituirile livreşti, permutaţii de consoane: (Pentru copaci goi = copaci BOI),titluri devenite rizibile: “Baba Cloaţa”, sau, pentru „Rea de plată = Rea de muscă”. Şi exemplele s-ar putea înmulţi.

Iulian Bitoleanu

„Tragismul traversării, de către oamenii din estul şi centrul Europei, în special, a războaielor, privaţiunilor, falsului sistem social, cu totul artificial şi antiuman al comunismului sunt fundalul care asigură tragismul şi absurdul acestor scrieri”.

Corneliu Vasile

„Iar între modalităţile de realizare a comicului figurează gluma, ironia, utopia schimbării statutului biologic (vreau să mă comport ca un om cu fulgi la cap!)”

Iulian Bitoleanu

„Acest bucovinean, rudă apropiată cu Eusebiu Camilar, transplantat în sudul ţării, se dovedeşte a fi un om plin de umor şi bunăvoinţă, generos şi cald, prieten devotat şi înţelegător al celor omeneşti, plin de emoţii în faţa paginii albe, pe care se transcrie cu responsabilitate şi fermă atitudine morală.

George Muntean

„La Constantin T. Ciubotaru, soarta a corectat accidentul biografic de a fi născut în Bucovina cea sobră şi prea solemnă pentru un umorist ! Prin structura de adâncime, prin înclinaţia spre umor, haz, calambur, se vede că autorul este un sudic, aşa că s-a trezit transplantat în Roşiorii de Vede, probând totodată zicala Eşti de acolo de unde-ţi e soţia”.

„Doza de absurd din proza şi din teatrul său nu provine de la înaintaşii celebri ai genului, ci din cotidian, din optica personală şi, uneori din perlele elevilor săi sau mergând pe „schema” perlei şcolare. (În „salbele” de perle şcolare se dezvăluie un potenţial creativ însemnat şi ignorat, cum rezultă dintr-o analiză de tip brainstorming).

Vervă, situaţii comice, râs bening – râsul apolitic şi apatriotic. Plus texte în care apare fulgurant câte un extraterestru nostim sau câte un zeu candid – neputincioşi însă să participe la selecţia naturală a muritorilor din Câmpia Dunării, căci baza selecţiei rămâne hazul româ-nesc”.

Vasile Andru

Dor şi Dora este poate cea mai reuşită proză din volumul „Dreptul de autor”, împletind cu măiestrie elemente reale şi foarte multe fantastice, specifice unui nord românesc, comparabil cu aria goticului: vrăji, blesteme, întâlniri secrete şi în locuri neaşteptate, porunci ancestrale, vechi obiceiuri, metamorfozarea personajelor în animale şi păsări, răzbunări crude, amestecul diavolului, unda fricii de necunoscut, dispariţii misterioase.

Corneliu Vasile

„C.T.C. este un Păcală - naratorul care vede mai ales partea neserioasă a lucrurilor, caducul, efemerul, neesenţialul. Microromanul „Dor şi Dora” una dintre reuşitele volumului”.

Anişoara Dobre

„ Folosindu-se, paradoxal, de expresivitatea banalului, scriitorul ne aminteşte trăsături umane ca: bunătatea, inteligenţa , umorul, ironia, frumuseţea spirituală , durerea dar nu cea fizică, ci acea durere difuză provocată de anume tare ale societăţii: “ Nu se mai poate face nimic. Acum nimeni nu mai vorbeşte despre ochii noştri încercănaţi de-o viaţă şi de muncă şi de o pensie … simbolică.

C.T. Ciubotaru se remarcă printr-un ascuţit simţ de a observa prezenţa celorlalţi, ia lucrurile în serios, polemizând uneori pe probleme aparent banale, dar care scot în prim plan întâmplări şi oameni prinşi, implacabil , de roata uriaşă a trecerii.

Subtile şi dureroase reacţii sufleteşti se traduc în imagini realizate pe baza dialogului dezimvolt, de la comic la absurd ori la ironia acidă.

Nicoleta Milea

„Sigur că din bonomie şi prea mare dragoste de oameni, C.T.C. recurge la arma râsului, o armă veche, dar eficientă şi nu de puţine ori greu de folosit cu măiestrie. Comicul este uneori o mască a tragicului admis mai uşor în marele circ al vieţii, la care spectatorii sunt protagoniştii.” Victoria Milescu

Înapoi la începutul paginii

Apariţii Editoriale: