Prezentare || Manifest || Membri || Texte Literare || Arte Vizuale || Proiecte || Eveniment || Concurs || Legături || Contact
PROZĂ POEZIE TEATRU CRITICĂ INTERVIURI UMOR SCENARII |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Motto M-am jucat de mii de ori cu focul. Niciodată însă cu limba română. Scrisoare din pământuri Lui Marin Preda când ai tăcut… când ai tăcut, mă! ploaia zbicea cu stropi mari şi grei pe cârsteasca pădurea din deal tremura biciuită de grindină. grânele zornăiau de platoşa zorilor aurul. turturica mă! ciocârlia cârsteiul mă! înălţară-se până la cer. teleormănenii se lăsară pălmuiţi de jale cârtitorii muscuriră mânzeşte hohotiră muteşte. pe mine mă! parcă mă buşumă cineva c-o beldie noduroasă de carpen. Înaopoi La Începutul Paginii imposibila întoarcere Când vei pleca ziseşi că-mi dai de veste! Că ai tăcut… întreb sfios din prag: Cum ai trecut în filă de poveste? Când ar fi fost mai lesne în toiag. Fiind acum alăturea, cu mine, Nu aş fi mers pe drum posac şi mut, Bătând buşteni că te-am pierdut, bătrâne, În veşnicia fără început. Ridică-te şi bea din ăst clondir! Eu să-ţi plivesc mormântul de scaieţi. Te-a-nţepenit păianjenul de pir De nu mai drumăreşti pe la {tirbeţi? Ia din ştergar tutun tocat şi pipă Că nu mai sunt demult ţigări “Plugar” Acum, cât bate vântul din aripă Îţi scapără un foc din amnar! Şi-am cumpărat brâu ghete noi şi haine Ca să le porţi între pământ şi cer, Nu să te duci în lumea ta de taine Cu nimburi de tăcere şi mister. Înaopoi La Începutul Paginii cântecul pădurilor Pădurea mea din şes şi munte Cu fagi şi sângeri făr’ de moarte Bat vifore să te-mpământe Dar tu te legeni mai departe. Pădurea mea de peste râu – Colnic neşărpuit de cară Te-asemăn lanului de grâu În strai şi sunet de vioară. În toamnele de lângă ierni Te lasă brumele pustie De strai ce-l scuturi şi-l aşterni Pe buză arsă de câmpie… Pădurea mea de ulmi şi ceri Crestată-n trunchiuri de tătari Nenăvăliţi de nicăieri De frica arborilor mari. Ai strâns la sân umbros oştiri Să-nfrunte alte oşti păgâne În vremi de aspre năvăliri La Războieni şi la Rovine. Cum de-ai plătit prin vremi tribut Rărită iarna de săcure? Din ce-ai rămas adânc în lut Eşti azi pe lume iar pădure. Înaopoi La Începutul Paginii Idilă Am iubit o ţigancă în cort Cu miros de cărbune şi pipă Vrăjit de podoabe şi port, Cât bate un vânt din aripă Sclipos, negru-corb avea părul, În cozi îl purta, cu bănet. Obrazul de roşu ca mărul – Fiică de bulibaşă brunet. Purta fuste multe până-n pământ. În joc se-nvârteau între ele Ca frunzele toamna-n vârtejuri de vânt, În vifor halouri de stele. Juca în neştire. Şambalul Ritma cântece vechi, ţigăneşti. Din ochi fulgera, înfiora lăutarul Tremurând din podoabe lumeşti. Am iubit o ţigancă în cort Cu miros de cărbune şi pipă Cât durează în zbor o rotire de corb Cu sufletul ei sub aripă. Înaopoi La Începutul Paginii Cămaşa lui Iisus şi Drapelul Ce gest divin fu la-nceput?!… (Jur pe cămaşa Ta Hristoase!) Drapelul când l-au fost ţesut Duzii şi viermii de mătase. Când mă simt rău, mă face bine. Ce zic acum vor mai fi spuse: El are (jur!) puteri divine Precum cămaşa Ta, Iisuse. De luptători fără perechi A fost purtat prin vremi apuse; El pare nou, dar e mai vechi Decât cămaşa Ta, Iisuse. Înaopoi La Începutul Paginii nemurire lui Mihai Eminescu Vreme trece, vreme vine Dinspre plopii fără soţ, Eminescu ne împarte În pigmei şi patrioţi. Teiul plânge cu miresme Nemurirea. {i îl cert! De murire şi de patimi Însă moarte nu te iert! Cum nu te mai răbdă veacul, Fie vesel, fie trist?! Doamne Sfinte Eminescu, Să mă ierţi că mai exist! Înaopoi La Începutul Paginii zeul cu armă (poem sapienţial) …………………………….. Cobor în ocean pe o ancoră veche, Lastrygonii lui Ares îmi surzesc o ureche Îl caut pe Zeus – Olimpu-i pustiu. Mă bate cu vulturi un zeu străveziu. Fac o escală pe lespedea lunii, Să strig la Zeus din vocile lumii. Ameninţ Edenul cu pumnul meu drept, Dar Ares îmi stinge un fulger în piept. Înaopoi La Începutul Paginii Eppur si muove întemniţatul pe viaţă nu mâzgăleşte pereţii nici nu aude big-bangul din turn doar paşii dulgherilor pe eşafodul din piaţă îmbrâncit de halebardieri afară din timp întemniţatul pe viaţă strigă zornăind lanţurile: “hei, voi dulgherilor cei care îmi veţi bate uşile şi ferestrele în cuie primiţi acest trup viu tocmai bun pentru stâlp! în schimb salvaţi-mi ideea…” (“puţin îmi pasă că se învârteşte pământul când voi fi îngropat în el”) pentru că nimeni nu a zis: “DA!” şi pentru că nimeni nu a zis: “NU!” carnea întemniţatului pe viaţă s-a preschimbat în peşteră oasele - în zid vechi de cetate craniul - în sistem planetar ineptissima vanitas! Înaopoi La Începutul Paginii O lacrimă pentru socrate trebuia să-ţi spun echeractes că şi eu am fost cu trupul şi sufletul când prietenul nostru socrate a băut din cupa de cobalt licoarea aceea dură de koneion martori îmi sunt simmias şi phandodas din theba şi ce luptă grozavă a fost între suflet şi trup încât el se ruga înainte de a se aşterne tăcerea: “atingeţi-mi voi prieteni picioarele până aproape de sex şi veţi simţi viaţa cum trece din trup într-un nesfârşit zbor de pasăre!” eu am tot strigat din turn echeractes: “socrate nu bea!… socrate risipeşte licoarea şi sparge cupa de zidul cetăţii!” Înaopoi La Începutul Paginii Soldatul necunoscut în acte soldatul e dat dispărut. drept urmare a fost înmormântat în cimitirul comunal. în absenţă. în sat se vorbeşte că a fost blestemat de o iubită să-i vină numele pe coţofeni. asta cu mătănii şi acatist. cine ştie… gura lumii pământul o astupă! părinţii i-au purtat şapte ani sărindare. (după datini). logotnica i-a cărat apele. şi asta cu cobiliţa. dar câte nu se fac după o moarte… şi totuşi un camarad susţine că soldatul a căzut de glonţ la tighina. altul că a tras cu el la jug în taiga. un mut jură că l-a lăsat mut în lagăr. acolo în lagăre soldaţii vorbesc păsăreşte numai păsăreşte să aibă şi ei pe ce limbă să piară. Înaopoi La Începutul Paginii Omul din vis cu omul din vis mă văd rar în regiunea de odinioară. el coboară pe aripă de înger eu îl întâmpin pe Via Dolorosa. el îmi vorbeşte despre moarte şi despre moartea de odinioară eu îi vorbesc despre viaţă şi despre moartea mea viitoare. ultima oară mi-a vorbit despre iubire despre trădare şi despre acatist. eu… Înaopoi La Începutul Paginii Fotografie cu un arlechin de ziua cucului micul meu arlechin m-a lovit bestial cu prăjina de echilibru drept în scăfârlie. fără a-mi pierde câtuşi de puţin cumpătul mi-am zis că nu mă voi lăsa omorât de un arlechin. şi totuşi se făcea că murisem se făcea că mi s-a desprins sufletul de trup. de sus de la trapez sufletul – pasăre cenuşie – îşi privea cu scârbă trupul prăbuşit în arenă. reînvierea s-a produs când micul meu arlechin m-a gâdilat la ureche cu o pană de vultur. asta e… nu te poţi supăra pe un arlechin. Înaopoi La Începutul Paginii Psalm X Doamne! dacă tot Eşti apa aerul şi focul dacă tot eşti cerul soarele şi pământul dacă tot eşti în tot şi în toate cele văzute şi nevăzute însemană că Te-am auzit tunând însemană că Te-am văzut fulgerând în ploaia rezemată de un nor spart. Înaopoi La Începutul Paginii Mărturisire de când am dobândit frica de scris mă declar un om liber. un om liber dar nefericit. de acum voi avea grijă să mă gândesc la tot ce-mi trece prin cap. voi avea în sfârşit libertatea de a nu mă gândi la Nimic. aşa că voi avea grijă de viaţa mea. voi avea grijă de viaţa poemelor mele de-o viaţă: zi de zi le voi număra poem cu poem seară de seară le voi scutura de vremuri politice. le voi bate cu zale de plumb până la ultima consecinţă: jupuirea de piele. pentru când nu voi mai fi le voi închide într-un cântec de mierlă. Înaopoi La Începutul Paginii despre ce se aude ninge balcanic prin piaţa de sud trec sănii trase de căprioare subţiri ce nu se aude pe frăgezimea zăpezii e şuiratul şarpelui pe o limbă de apă despre ce se aude ne va spune poetul cu păr alb înspicat ca iasomia mângâiat de vântul Ahab. Înaopoi La Începutul Paginii Câinele meu lup câinele meu lup s-a născut într-o cazarmă militară. pentru că are botul brumat şi o stea albă-n piept experţii l-au declarat inapt. adică bun de sacrificat. ca să nu fiu de faţă la execuţie l-am declarat câinele meu de apartament. de opt ani dormim amândoi în camera de alături cu miros de câine şi levănţică. de opt ani mărşăluim amândoi picior la picior de opt ani învăţăm amândoi limba română. (pot să spun că am învăţat şi eu limba câinelui meu lup). astăzi în zori câinele meu lup a fost lovit de un camion militar. acum e pe moarte…! Înaopoi La Începutul Paginii Poveste bunicul meu după mamă ştia ierni de poveşti şi ani de întâmplări din război a pierdut un picior la oituz lovit în plin de un brand seara după mâncarea lumii întreba de mine ca de bici de jurământ a venit la şimleu să-mi aducă valiză din tei lăcuit şi moletiere tip ‘916 s-a întristat foarte când i-am zis că nu ae mai poartă mi-a adus şi un brici “doi gemeni” - ia-l tu (îmi zise) că de la o vreme o dulgheroaică de ciocănitoare îmi tot bate uşile şi ferestrele în cuie. Înaopoi La Începutul Paginii Viaţa mea pe din două Când stau şi nu mă gândesc la nimic aud în timpane moartea fiecărei clipe E înmărmuritor să auzi murind clipa. Să o auzi pocnind în ureche asemenea gândacului din Colorado sub călcâiul cultivatorului de cartofi. Când nu văd şi nu aud nimicm mă gândesc la mama mea pe moarte. Eu îi urez de zi aniversară viaţă lungă de broască ţestoasă. Eu îi datorez viaţa mea pe din două. cu câtă viaţă îmi mai rămâne văd eu ce fac. Vorba înţeleptului sărac: decât o sută de ani cioară mai bine zece ani vultur Înaopoi La Începutul Paginii Poem fără retorică aici şi aiurea omul face legea aici şi aiurea omul şi legea fac fără-de-legea aici şi aiurea omul legea şi fără-de-legea fac legea contrariilor aici şi aiurea printre atâtea legi locuiesc eu orb ca democrit din abdera Înaopoi La Începutul Paginii Zeul blond câinele meu de apartament s-a născut blond şi pentru că trebuia să poarte un nume domnul william shakespeare i-a zis dintr-odată puck în retorica străzii i se mai zice şi câinele ucigaş dacă nu ar fi existat domnul shakespeare nicidecum nu l-ar fi chemat bubico sau zdreanţă iubeşte omul până la suferinţă cu o anumită tandreţe şi asta fără deosebire de rasă pentru că e din rasa pitt bull mai marii hingherilor l-au declarat câinele interzis (aiurea!) când îi pun hamul şi botniţa mă priveşte de sus ca pe un hingher idiot. Înaopoi La Începutul Paginii Sud în sud primăvara apele dau peste maluri puhoaiele muşcă din tot ce-ntâlnesc precum viezurii înfometaţi unul numără valurile doiul trage o salcie trăznită pe unul îl trage aţa pe doiul – o bulboană flămândă de ziua înecaţilor unul şi doiul au venit acasă uzi şI fără suflete Înaopoi La Începutul Paginii || Înapoi la pagina personală © Marian Codreanu - 2002. |
Texte Literare - Marin Codreanu - Poeme |