Prezentare || Manifest || Membri || Texte Literare || Arte Vizuale || Proiecte || Eveniment || Concurs || Legături || Contact
               PROZĂ      POEZIE      TEATRU      CRITICĂ      INTERVIURI      UMOR      SCENARII                   


   Nicoleta Milea - Poeme:
*     POETUL
*     AMÂNDOI
*     SUPLICIU
*     AŞTEPTAREA
*     NECUVÂNT
*     ATÂT  DE  APROAPE            
*     STRIGĂT
*     DĂRUIRE
*     N-AM  ŞTIUT
*     VIZIUNE
*     MAMA
*     ILUZIE
*     CĂLĂTORIE
*     PLOAIA
*     ÎNTREBARE
*     TREZINDU-MĂ
*     GÂNDUL
*     CÂND SCRIU  
*     SENS
*     AŞTEPTÂND
*     PLECAREA
*     NAUFRAGIU
*     IARTĂ-MĂ
*      PEISAJ
*      ÎNSINGURARE
*      TAINĂ
*      ULTIMUL ZBOR
*      LOCUIND                                                    Înapoi la pagina personală
 
 

POETUL
 
I-a ars casa
În noaptea de Înviere
Singura noapte
Când a lipsit de acasă
 
                De atunci
Locuieşte-n poeme,
La mila cuvintelor !
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
Ochii mei
Priveau stelele…
 
Buzele tale
Sărutau marea…
 
Amândoi
Căutam lumina…
 
 
 
SUPLICIU
 
Însetat şi flămând,
Mai flămând
Ca un cerşetor
Întind mâna
La colţ de stradă,
Pentru o felie de viaţă.
Trezindu-mă
Cu un iubit în faţă,
M-am speriat
Când am văzut-o
Născând în stradă
Lângă un bărbat
Mai flămând
Ca un cerşetor!
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
 
AŞTEPTAREA
 
Aşteptarea
Pe  talgere
Cumpăneşte bătăile inimii.
 
Ninge cumplit
Peste dor
Şi-o mână nevăzută
Tot mai des ne trezeşte.
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
 
Între gând şi cuvânt,
De dor mă trezesc… 
Necuvânt…
 
 
 
 
                           
                Ce mări se aprind ?                           
                Ce veghe statornică
îmi descoperă
chipul ?
                Orologii în flux
şi corăbii
atât de aproape
urcând spre Ithaca!
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
De ce-a-încercat
Vântul
Să ucidă
Memoria clipei ?
 
Doar noi,
Iubito,
Suntem parte întreagă
Din ea !
 
 
 
 
DĂRUIRE
 
Cai albi îmi zvâcnesc
În gleznă
Şi un izvor
mă răneşte
în ceasul cuvintelor mele.
 
                                Lănci de argint
                                mă străpung
                                dar nu cad –
 
                Mi-e trupul o ţintă –
Pădure peste neliniştea mea.
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
 
Mi-a plăcut odată un munte
Şi m-am trezit izbită
De cele mai colţuroase stânci.
 
                Mi-a plăcut odată o mare
Şi m-am trezit scuipată
De cele mai furioase valuri.
 
Mi-a plăcut odată un cuvânt
Şi m-am trezit rănită de cele mai profunde sensuri.
 
Niciodată
N-am ştiut să aleg !
 
 
 
VIZIUNE
 
Privind cerul
Ca un fruct copt
Pe care îl culegi
Cu mâinile-amândouă
 
Te trezeşti
Tânjind
După lecţii de adevăr
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
În fiecare zi,
Înainte de prânz
Venea să mă vadă
Mama…
Şi-mi spunea :
-Să nu mănânci tot !
 
Şi-mi era foame,
Doamne,
Ce foame-mi era…
De soare, De flori,
De lumina din zori !…
 
                        Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
ILUZIE
 
        Uită-te mai bine
La această lacrimă
Şi vezi
Ce ne desparte ?
 
Poate gheara de pasăre
Înfiptă în inimă !
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
Mă ajunge uneori din urmă
Ceva…
Şi nu ştiu ce anume
Să-i dau…
 
E ca o rugă
Din veacuri,
E ca un gând
Peste ape,
E ca o umbră
Pe care, nestingherit,
Calcă timpul !
 
 
 
      PLOAIA
 
        Înrudită cu marea,
Ploaia
Îşi strigă pe drum
Disperarea :
 
 
        Doar lacrima ploii
E văzul lăuntric
Al dragostei !…
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
Cu cine te-ai însoţi,
Draga mea,
Pentru mireasma din flori
Sau pentru lumina din zori ?
 
Fascinant-
Ca primul sărut,
Îmbracă veşmânt de mire
Cuvântul !
 
 
 
 
TREZINDU-MĂ
 
Bea-mi, pasăre,
Cenuşa dorului !
Dacă nu poţi
De bătăile inimii mele,
Soarbe-mi doar lacrima !
 
                În zori
Un cal alb a trecut în galop
Spre soare.
Din ochi îi curgeau
Imense izvoare
Trezindu-mă !
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
Se răsfaţă gândul
Într-un cerc de lumină
Ca şi cum ar zidi
Iubirea
În sufletul timpului.
 
 
 
 
CÂND SCRIU 
 
Când scriu
Simt o prezenţă discretă,
Fascinantă, cuceritoare…
 
                Şi nu înţeleg
Cine şi-a uitat sufletul
În sălbatica miere a dorului.
 
                Un copil îşi mângâie agale
Cuvintele spre casă
Lăsând în urmă
Lumina primului răsărit.
 
Tot ascultând
Tăcerile profunde,
Mă trezesc cuvânt
În locul unde
Soarele-a apus !
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
 
Păsările
Sunt ale cerului,
Ale pământului,
Ale apelor.
 
Al nostru este doar zborul.
Repetata-ncleştare
A ghearelor.
 
E ca un echilibru nesigur…
Spaima de a trece
Prin el nu mai contează.
Pofta de sens
E un fel nobil
De a ţine păsările în zbor.
 
 
 
 
 
AŞTEPTÂND
 
                Niciodată nu ştim
În ce corabie am urcat –
Nobilă întrupare
De lumini şi umbre !
 
                Niciodată nu ştim
Cum îmbrăţişează
Cerul dintre stânci
Pasărea marelui vis…
 
                Orizontul
E doar desenul
Limitei noastre.
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
  
 
Înălţăm ruga iertării …
Şi e fierbinte tăcerea
Plecărilor tale,
Şi e fierbinte durerea
Plecărilor tale.
Şi e fierbinte amintirea
Plecărilor tale,
Fierbinte lacrima
Plecărilor tale,
Şi e fierbinte plecarea
Plecărilor tale,
Mamă !
 
 
 
 
                NAUFRAGIU
 
                Îngerul confirmă :
„Nu avem nici o scuză…
Să fie beţi de fericire !”…
 
                Pe fundul mării
Adormeau perechi
Îndrăgostiţii…
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
 
Iartă-mă, că
nu s-a făcut
cuvântul izvor,
Iartă-mă, că
Nu s-a făcut
Dorul dor,
Iartă-mă, că
mi s-a făcut
Ochiul chemare
Iartă-mă, că
Mi s-a făcut
Sângele floare,
Iartă-mă, că-n
Sufletul meu
Timpul şi-a despletit
Aşteptările
 
 
 
 
                               PEISAJ
 
                Pasăre îngândurată
Marea
Dă târcoale
Nisipului umed…
 
Neliniştea ţărmului
Nu-i decât
Un alter ego
Al dorului
Împovărat
De ţipătul pescăruşilor !
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
 
În alb e îmbrăcată
Însingurarea…
 
La uşa casei părinteşti
Aşteaptă,
Ceva aşteaptă…
 
Şi uşa se deschide
Scârţâind…
Cine eşti Tu ?
 
Reînvierea
Primului sărut…
 
 
 
 
                TAINĂ
 
                În sufletul mamei
Dragostea
Nu are cuvinte…
E ca un dor şoptit
La tâmpla izvoarelor,
E ca tăcerea înaltă
A căprioarei înjunghiate,
E ca o taină
Răscumpărând
Lacrima timpului !
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
Simţeam
Cuibărinduse- n palme
Cuvântul!
 
L-a lovit
Cu atâta cruzime
Vântul…
Încât au tresărit
Şi sfinţii !
 
Nici nu ştiu
Când un necunoscut
Mi-a pus cătuşe
La mâini.
 
Nesigur e totul
Până al ultimul zbor !
 
 
 
 
               LOCUIND
 
Ca un dor
Locuind
În aduceri-aminte
Aşteptam un cuvânt…
M-am împiedicat
De umbra ta
Şi sufletul mi-a sângerat…
 
Nu ştiam
Că cerul a-nstelat
Pe drum !…
 
Înaopoi La Începutul Paginii
 
 
 
Printre scările de lemn
În văzul tuturor,
Caii albi
Îşi căutau de drum.
 
De departe
Semăna a mirare
Sau a simplă aventură
Plecarea lor !
 
 
 
© Nicoleta Milea - 2002.
 
  • Înapoi la pagina personală

  • © 2002 Asociaţia Culturală Mileniul 3 - Roşiorii de Vede - Teleorman
    Nicoleta Milea - Poeme