 14. MINUNE ŞI CEARTĂ
20. NOPŢI ALBE
1. TRAI
8. FERICIRE
4. INTRARE
12. PERECHEA
13. FRUMUSEŢEA EI
15. CĂLĂTORIILE,
VIZITELE ŞI VISELE
5. FRUMOASA MEA,
POEZIA
16. PERPETUUM
NOBIL
17. RUGĂ ŞI DOR
9. GRĂDINA CU
JUCĂRII
10. NEACCEPTATA
MOŞTENIRE
21. IGNORANŢA
23. BĂTRÂNEŢE
22. DE-A LUNGUL
TIMPULUI, PE FLUVIU
11. COPILUL
ŢĂRANUL
CETĂŢEANUL CÂMPIEI
POETUL
TOAMNA
CREZ
SATUL
înapoi la pagina personală
14. MINUNE ŞI CEARTĂ Am apucat anul cu mai multe zerouri, invidiaţi-mă, prieteni, dar, în acelaşi timp, vă rog, hai să plângem împreună: copilăria nu ne e unică şi nici culorile nu sunt aceleaşi în lume! De ce, doar eu, pe câmp mă rostogolesc, pe câmpia mea, fără teamă, doar cu privirea întrebătoare pe cârdurile de păsări cântătoare în zbor, cerându-le: măriţi-vă umbra!? Înaopoi La Începutul Paginii 20. NOPŢI ALBE Nopţile sunt albe. Pe arbori ramurile cad poetice, slabe. Aceleaşi mărimi au în depărtări Luna prin ger şi Soarele de ianuarie. Lumina de pretutindeni se revarsă pe-un poet, cu geniu ni-l poleia. Înaopoi La Începutul Paginii 1. TRAI Eu trăiesc ca un ţăran culcat direct pe poem, blestemând perechea de boi care nu mai ştie să tragă în jug. Poate aş fi vrut să trăiesc la oraş ca un comerciant întins pe tejghea ca traiectoria armei iubitoare de orice apropiere. Trăiesc ca un poet, fiule, citind pentru tine poemul nescris! Înaopoi La Începutul Paginii 8. FERICIRE Copilului meu îi place să mă ştie prin curte şi, chiar dacă nu mă priveşte, mă urmăreşte cu coada ochiului, să nu-l văd că e fericit. Lui i-am dat detaşat iubirea pământului strămoşesc, că n-o să ne facă neamul de râs. Înaopoi La Începutul Paginii 4. INTRARE Niciodată n-am adus acasă nervi, cantităţi mari de bani, eu am intrat în arealul liniştei cumpărându-mi cultură. Înaopoi La Începutul Paginii 12. PERECHEA Eu ştiu că ura greşeşte şi doar iubirea face pereche cu adevărul. Înaopoi La Începutul Paginii 13. FRUMUSEŢEA EI În ochii tăi s-a răsturnat o noapte, iar zeii te-au îmbrăcat numai în şoapte. În pletele tale vântură întâiul amurg, după tot ce n-a fost. Înaopoi La Începutul Paginii 15. CĂLĂTORIILE, VIZITELE ŞI VISELE Unii iubesc călătoriile de eliberare, pe cele de câteva zile, plecând de acasă, cu ochi de ocară, pentru a-şi încărca bateriile cu entuziasm şi lumină; alţii fac vizite de amintiri cu colaje, lăudând în stânga şi-n dreapta, aprinzând fitile de la unul la altul să domine satul ai mei imi povestesc imediat, dimineaţa după trezire numai visele lor rele, să scape apoi de coşmare. Înaopoi La Începutul Paginii 5. FRUMOASA MEA, POEZIA Spune-mi cum se ţine poezia de mână, să-i simt căldura şi eu să am mai multă putere, spune-mi cum se distinge poezia între arte, să-mi reamintesc că poporul român o iubeşte demult spuneţi-mi de ce pătrunde poezia în inimi, după alegere şi nu după vârsta biologică; spuneţi-mi că poezia este frumoasă, indiferent de cel care o crează sau o place; spuneţi-mi că poezia este cântecul tuturor care au voce sau al celor care tac; spuneţi-mi că peste poezie şI lege nu se mai trece, e adevăr! Înaopoi La Începutul Paginii 16. PERPETUUM NOBIL Am tras deodată-n piept întreaga troposferă, când am simţit că-s tras pe sfoară, de unii oameni direct, fără neruşinare sau indirect de-o clică, apoi m-am scuturat de nervi în cercuri şi m-am înfăşurat în adevăruri. Înaopoi La Începutul Paginii 17. RUGĂ ŞI DOR Cer pământului să nu mai crape, fiindcă n-am să-mi îngrop visele de peste noapte. Dorm ochii, dorm nervii, dorm şi nişte organe dar de ce mă dor oasele şi, cel mai mult, gândurile? Înaopoi La Începutul Paginii 9. GRĂDINA CU JUCĂRII Mă plimb fără rost prin grădină, printre pomi, pe ţărână, culegând jucăriile vechi, să-i reconstitui copilului, pentru mai târziu, toată copilăria. Înaopoi La Începutul Paginii 10. NEACCEPTATA MOŞTENIRE Nu se poate singurătatea copilului slab şi sărac să se ascundă într-o rădăcină adâncă, alături de trupul firav al mamei plină de gânduri! Nu se poate Singurătatea-i să fie sora celui care l-a cuprins pe unchiul bătrân în preajma marii călătorii! Înaopoi La Începutul Paginii 21. IGNORANŢA Cât suntem vii suportăm praful ce cade continuu din Cosmos pe noi dar, cu gândul la alte lucrări, de cele mai multe ori îl ignorăm, şi, foarte rar, ne mâniem şi îl blestemăm, şi tot vii sunt aceia care se plâng de multul pământ pe un mormânt, zicându-le rudelor mortului “Să-i fie ţărâna uşoară!” Înaopoi La Începutul Paginii 23. BĂTRÂNEŢE Ce scurt e omul la bătrâneţe, se culcă pe marginea nopţii, merge singur pe urmele sale să nu mai facă altă potecă! Bătrânul se miră de afirmaţia dacă vrei, poţi să-ţi prevezi viitorul! El silenţios depozitează trecutul, El trăieşte vrăjit doar prezentul. Înaopoi La Începutul Paginii 22. DE-A LUNGUL TIMPULUI, PE FLUVIU Geţii au încălecat bătrâna apă convinşi că moartea în ea e sărbătoare, iar alte etnii s-au oprit încolonate fără să se atingă de nervul şi luciul ei, întorcând de aici obada Istoriei. Înaopoi La Începutul Paginii 11. COPILUL Copilul meu de multe toamne bate cu degetul dinlăuntru în uşa adolescenţei. Copilul meu de multe ierni se joacă pe textul bărbăţiei cu toţi eroii dreptăţii. Copilul meu de multe primăveri mai este dispus să aştepte să construiască alt adevăr. Copilul meu de multe veri a mai trecut un an gata să se ia la harţă cu viaţa. Înaopoi La Începutul Paginii ŢĂRANUL Ţăranul, numai aici, în câmpie, de sute de ani e cuibar în ianuarie de jale, de dor, născător de om al pustiei, românul chemat prin zborul spiralei la joacă de liliac, puternic ca toate rudele sale în sărbători şi care are ibovnică noaptea câmpia. Înaopoi La Începutul Paginii CETĂŢEANUL CÂMPIEI Apa din mine merge prin simţuri sunt a patra ei stare de-a fi purtător de realitate cetăţeanul câmpiei. Pe mine buruiana nu mă ia de mână să mă plimbe noaptea căci oamenii plâng la marginea lanurilor smulse naturii de-a gata Înaopoi La Începutul Paginii POETUL Am vrut să fiu eu însumi omul care să-mi amintească copilăria şi sângele circulând prin toate simţurile voastre, de aceea mi-am luat libertatea de a trage cu dinţii de viaţă. Înaopoi La Începutul Paginii TOAMNA Am ajuns să petrec toamna nopţile pe la nunţi din săptămână în săptămână fără părinţi. E atât de mult timp de când am fost mic, de atunci, când mi-am dorit să-i leg cu iubirea mea pe dragii-mi părinţi. Acum, sunt nevoit toamna să fiu singur afară şi să muncesc mult cu gândul dus către părinţi. Înaopoi La Începutul Paginii CREZ Poemele mele n-au făcut vreun rău patriei. Noi, săracii, dumicăm în istorie cu venin dulce sute de ani. Înaopoi La Începutul Paginii SATUL De la marginea săracă la oricare alta, la fel de săracă, liniştea lumii s-a cuibărit stearpă în satul prin care trece poetul. De orice poate fi bănuită locomotiva îndepărtată pe calea ferată numai de lipsa mişcării nu căci toate drumurile la intrarea în sat sunt pline de doruri. Înaopoi La Începutul Paginii © Gheorghe Tutcălău - 2002. © 2002 Asociaţia Culturală Mileniul 3 - Roşiorii de Vede - Teleorman |
| Poezii - Gheorghe Tutcălău |